Plictisiți probabil de marea varietate de viruși pentru PC, hackerii s-au orientat în ultima perioadă spre telefoanele inteligente. Sistemele de operare pentru terminalele mobile și hardware-ul nou a necesitată o scurtă acomodare pentru programatorii ce își rotunjesc sumele din conturi prin mijloace nu tocmai legale. Nici sistemul de operare Android nu a scăpat de aceste ameninţări, de aceea este important ca sursa aplicaţiilor să fie una sigură aşa cum este Android Market.
Bitdefender face o analiză detaliată a acestor amenințări informatice ce au înregistrat o dezvoltare spectaculoasă în ultimul timp. Noile funcţionalităţi cu care au fost echipate telefoanele mobile, de la conexiunile Bluetooth, serviciile multimedia de mesagerie (MMS), până la conexiunea la internet şi accesul rapid la reţele sociale, creează o serie de breşe de securitate pentru smartphone-uri. În perioada mai-iunie 2011 au fost depistate 20 de familii de malware iar în luna august a acestui numărul lor a ajuns la aproximativ 46 de familii descoperite.
Principalele metode de furt sunt enumerate de specialiștii Bitdefender:
SMS-urile care trimit mesaje la numere cu suprataxă
Au apărut pentru prima dată în 2010, ameninţările informatice pentru telefoane mobile aveau la bază o schemă extrem de simplă ce, din punct de vedere comportamental, conţinea o combinaţie de malware pentru PC-uri şi o escrocherie clasică pe telefon: un Troian care trimitea mesaje la numere cu suprataxă.Furtul parolelor şi a altor informaţii confidenţiale
Ameninţările care au fost create în această perioadă transmiteau o serie de informaţii confidenţiale, precum coordonate GPS, adrese de mail şi parole, către un server anume, date ce erau ulterior folosite în diverse scopuri infracţionale.Control deplin asupra telefonului
Cea de-a treia etapă e importantă, deoarece acum fluxul de informaţii devine bidirecţional. Odată ce ajungea în telefon, ameninţarea instala un element backdoor, care permitea accesul în totalitate şi în timp real al infractorilor la dispozitivul compromis. De cele mai multe ori, malware-ul conţinea elemente de tip „rootkit” (care ofereau drept de administrator infractorilor), astfel încât telefonul putea fi folosit şi ulterior pentru instalarea altor ameninţări.
