Carcasa telefonului mobil trebuie să reziste la anumite cerințe ce apar în viața de zi cu zi. Căderile accidentale, abraziunea factorilor externi, neglijența utilizatorului, toate duc la distrugerea puțin câte puțin a aspectului exterior.
Plasticul este cel mai afectat material. Telefoanele cu carcasă din plastic arată jalnic după o scurtă utilizare de timp, mai ales dacă le purtați cu cheile în buzunar.
Aluminiul se comportă mult mai bine însă prelucrarea acestuia pune unele probleme. Dacă o cutie de bere de 10 cenți poate fi fabricată din aluminiu și vândută pe scară largă, carcasa unui telefon de 600 de euro, cum ar fi Samsung Galaxy S III trebuie făcută din plastic din mai multe considerente. Primul ar fi costul redus al plasticului, producătorul economisind cei 10 cenți la fiecare telefon vândut. Al doilea motiv este ceva mai serios și ține de ecranarea modulelor radio ale telefonului (GSM, 3G, Wi-Fi, Bluetooth).
Carcasa de aluminiu rămâne un element de lux deși nu ar trebui să fie, costul acesteia fiind infim pe lângă profiturile imense ale companiilor producătoare de telefoane mobile. Până în momentul în care managerii unor firme cum ar fi Nokia află de existența aluminiului și de modul în care un telefon cu un aspect exterior decent le poate crește vânzările va mai trece ceva timp. (Să sperăm că nu vor da faliment până atunci).
Pentru a ajunge o carcasă frumos colorată, aluminiul trebuie să treacă printr-o serie de procese tehnologice. Anodizarea cu titan este un proces simplu cu rezultate remarcabile.
Clipul de mai jos prezintă modul în care Apple își construiește carcasele din aluminiu și totodată vă explică de ce o carcasă din aluminiu anodizat nu se zgârâie.
